понедельник, 12 сентября 2011 г.

Prima zi - Luni

NE-am zis : Hai sa NE adunam frunzele care-au cazut pe jos, asta noi (artarii) s-apoi sa vedem cite mormane avem, sa facem din mai multe unul si sa le lasam acolo sa putrezeasca, sau sa ii dam foc acum?!
Inca nu NE-am decis, suntem foarte indecisi, insa pina atunci NE  adunam amintirile imprastiate, si aruncate tot de Noi, iar apoi aduse de-o suflare a vintului, pin la cei doi( artari).
Imi vine in gind doar aceasta zi, doar asta.
A trecut nustiu cum, ciudat,simtind cum trec clipele fara tine,dar spre sfirsitul serii cu o senzatie de trecere prea rapida, poate chiar prea.
Insa macar acum ca am vazut cum mi s-a scurs in acest rastimp nisipul prin palme, pot spune liber : " Prima zi a trecut ".
S-inca, nustiu cum, parca n-a avut aceasta zi destula lumina ca sa poate fi zi, si acum ca e noapte, parca e prea deschisa, parca e prea mare luna, si parca e poate prea plina, si parca ceva nu-i ajunge sa fie noapte.
Nu planuiesc sa dorm, dar sunt obosita, azi, a fost o zi lunga...si parca,a, facut atitea, parca pot sa-mi amintesc de orice amanunt cu mindire, ca o data de mult.
Dimineata mi-am pus alarma sa ma trezeasca cu valsul lui Doga, deci pina cind dimineata er adulce, si ziua avea sa aiba sens...avea ca mesaj : "trezeste-te somnorila "...cind m-am sculat din pat, am calcat cu piciorul drept, mai intii, nu c-as fi mare superstitioasa, dar mereu mi-am zis cda de cit nimic mai bine ceva.
Am zis : Buna dimineata soare!
Am luat micul dejun, si am plecat la scoala.
Dimineata avea un gust racoritor, parca era o inghetata ce se topeste in gura incet, pentru ca timpul din rece se facea mai cald.
Imi era dor sa merg pe jos la scoala, doar ca sa admir natura, si mi-am implinit azi o dorinta, chiar daca pe drum mam intilnit cu o cunoscuta, cu care am zimbit, si am vorbit, si desigur pentru o zi mai buna mi-am ridicat dispozitia.
La coala orele au fost acceptabile, si dispozitia imi raminea aceeasi, chiar uitasem de tot ce se intimpla din jur, si ma gindeam doar la ziua de azi, si al fecare clipa care trece, cum trece...
Ultima lectie n-am facut-o , si am ramas cu 45 min mai libera pentru restul zilei, deci ma gindisem sa-mi mai implinesc o dorinta. Asaca, am plecat la biblioteca scolii, si mi-am luat doua carti, una cu poezii  si alta un roman dac anu ma gresesc. Chiar o sa subliniez si cum se numesc : " Valentina Gusac - Doamne nu-mi lua Iubirea cartea cu poezii si cealalta Guy de Maupassant - O viata". Pina acasa ardeam de nerabdare sa le citesc, insa planurile mi se schimbara, si imi mai pierdusem  ceva mp cu prietenii prin parc, dar eu am stat linga havuz si am inceput a citi : "O viata ",dupa citeva foi citite, mam intilnit cu o prietena foarte buna, am mai vorbit, si-apoi plictisita de atita rutina, mi-am zis ca trebuie sa plec acasa. O luasem amindoua pe-un drum mai avantajos in care am vorbi despre toate.
Acasa, iarasi am sa subliniez, am inchis poarta, si a intrat in  colivie, mi-am zis adio libertate, si am revenit la ce am fost.
Am luat prinzul, mi-am facut temele negrabita, pe care da si pe care nu, si-apoi am inceput a citi cartea cu poezii, erau dedicate unui copil din partea autoarei(mamei),  erau fenomenale si chiar am plins citindu-le.Dupa citeva minute de reculegere a sentimentelor,am ajutat-o pe mama sa faca conserve, caci toamna nu-i doar eliberarea sufletului pina-n iarna, cind e frig, ci si o pregatire de a supravetui iarna.
***
 "Sufletul meu e ca o fereastra.Acum ca e frig, e inchisa."
***
Dupa ce-am terminat cu lucrul, mi-am indeplinit dorinta pe deplin, si am inceput a citi si romanul inceput mai devreme in parc.
Da, parca am facut atitea, da parca n-am facut nimic, ei,  acum totul e doar o citirie,o frunza, si doar amintire.
Dupa ce am luat cina, am facut o baie, iar seara mam cufundat de data aceasta azi in calculator, si nu doar asta pe site-urile de socializare, ci pentru a povesti ceea ce simt, caci tare de mult, n-am mai facut, si daca zau, m-a fost dor, si daca zau, ma simt mai bine, mai usurata.
Am povestit ce-am facut azi, dar nu am zis in nici intr-un colt a povestirii, cit de mult mi-a lipsit, si cit de mult m-am gindit, si cit de mult mie dor...

P.S.
Iata asa a trecut Luni, prima zi pe care-o numar din pauza pe care-am zis s-o facem, ca sa stim daca ardem sau daca lasam sa putrezeasca frunzele din noi...
A fost mai mult decit suportabila, chiar mai mult decit reusita, as egalao cu oricare zi, insa lipsita de tine, si-atit, ce-am inteles din ea este ca,  am putut s-o am si ianitne sa te cunosc si dupa si-oricind, si poate chiar rmai buna si poate chiar mai rea. Insa la sigur, o zi petrecuta alaturi de tine, de vorbele tale, de stringerea ta de mina, de glasul tau din telefon, de un sms, de o convorbire pe skype, si de  multe altele, dau viata nu zilei de inainte sa te  fi cunoscut care avea si asa pentru ce trece , si nu zilei din viitor care la sigur c-o sa aiba si ea un rost al ei, ci pentru ziua care-i acum in noi aceeasi, lasindu-ne amintirea c-atrecut pentru unul din noi, si speranta ca cea de maine va trece iar  pentru unul din noi.

 BISOUXXX la cei care citesc si care ma inteleg....




ginduri

**************************************************


Atita timp cit, veneai pina la mine la poarta si ma luai ca sa ne tinem de maini si sa doar ne uitam unul la altul lovind fata asfaltului cu talpile-ni prea usoare, si incaltate in iubire, ca sa pornim cu pasi mici, si ca sa stirnim praful de pe drum parca din ciocolata, care se topeste la prima ploaie, si care lasa din urma ei gropi.
Care ne fac sa ne impiedicam de ele, si sa cadem cu nasul lipit de cea mai mica pietricica, si sa vedem cum rima merge mindra inainte si nici nu se uita la noi. Dar, dupa fiecare cadere sa ne ridicam mindrr de jos, spunind ca nu ne doare nimic(chiar daca nu-i asa) si dupa care sa mergem inainte stringindune buzele pina la singe, dar stiind ca iaca, iaca, si-mi ridic treptele mai departe, poate cel putin cu un etaj mai sus,si poate,poate cu o terasa mai mare...
Atita timp, cit ne tineam de maini, iar tu mi-o stringeai, ma simteam luata din acea colivie din care ies de fiecare data cind te vad, pentru ca cind te vad, te vad ca pe o eliberare....
Si da, colivie, una nu enorma, dar destul de mare, ca sa pot sa ma simt far' de scapare in ea.
De fiecare data cind inchid poarta  din vopseaua neagra ce deja bate-n spre un ruginiu cameleonic, cum ii zic eu'',ca prin filmele alea de groaza, trag aier din rasputeri, si ii dau drumul numai cind deschid poarta sa plec de-acolo.
Imi mai da senzatia rolului principal dintr-un film de groaza si atmosfera curtii, peste tot cu o iarba uscata, de parca toata ziua soarele nu a avut cind, sau nu a dovedit sa o arda pina la capat, si si-a lasat treaba si pentru maine.Iar, scaunul din lemn care sta intre cei doi castani, se face si mai lacuit, si mai de-un galben inlemnit acolo singur, mai ales cind apune soarele, si nu zic, e frumos, si nici nu zic c a nu-mi place sa admir curtea pe timp de apus  sau de rasarit, dar nici nu zic ca mai intodeauna ma inspaiminta aces loc.
Ne mai pomenind si de aierul ala de muzeu cind intru in ograda acestei curti, caci tata a avut grija sa aduca pe-aici vechiturile de pe lume, felinare, roabe, roti,etc dar cioturile din lemn, pe care le puse cu un an in urma, intre nucul si castanii aia doi, ca sa faca locul mai romantic, zic eu',si daca tot am pomenit, imi place nespus de mult sa citesc stind la masa si scaunele facute din tulpinile copacilor, parca ma simt acolo mai aproape de mine''.
Si daca tot vorbim despre acest loc, pot spune ca dimineata  imi pare ca o iubita lasata de iubitul ei inca din noapte, fara stirea ei.Vad acest loc ca pe-o ea, ca pe-o dimineata tirzie, frumoasa, rece, si parasita.
Seara, dar da, si seara e frumoasa, e si rece si calda, si e aproape dar incet plecinda, si pina la urma e departe, si nu numai seara, ci si acest loc, in care am stat noi.
Acum ca e toamna, o sa fur un vers pe care l-am citit, nu-i tin minte autorul, dar ii simt versul ce l-a scris, si cert iti zic cami simt trairile'' amintiri si frunze,frunze si amintiri''.
Le simt cum imi cad din inima, si cum  bate vintul in favoarea lor, dar inca nu pot uita cum mugurii acestor amintri mi-au crescut in suflet incet incet,si stau acum si ma gindesc, ca am ramas aproape copac gol si-uscat.Iar frunzele mi le simt imprastiate, fiind copac si-avind  in pamint radacini, eu nu ma pot apleca,ca sa mi le pot lipi inapoi, si-stept ninsoare,dar mai inainte de toate  astept ploi.
******
Acum ascult 3 sud est -"Vorbe care dor", e o melodie veche, si desi am ascultat-o de mii de ori,o ador de fiecare data si o inteleg de fiecare data altfel, in ziua de azi 12 septembrie 21:59 s-a terminat, iar la 22:00 o ascult din nou pentru a doua oara, si azi, nu pentru ultima".
O ascult, si parca simt ca-mi cinta in inima.
Dupa aceasta melodie mai sunt altelea in topul melodiilor care-mi cinta in inima, in acelasi tempou, si toate-s pe aceeasi tema : Love.
Ce pot sa fac, daca e toamna, si daca nu pot sa ascult alteceva decit ceea ce simt, si nu ma simt de loc cum arat.
*********
Si ce folos sati arat dintii daca stii si singur, ca nu rid?!!
Si ce folos sa ii arat la toti, daca nu asa ma simt?!
Dar sa nu ma prefac?! nu cred ca mai pot, e-un fel de deprindere, care ii favorizeaza pe toti, si in cele din urma pe mine...
Dar, sa fim seriosi ?!
cind intrebi pe net :"ce faci? si-ti raspunde bine tu? iar tu si eu la fel ..."cred ca nu ai  un motiv de discutie,dar desi te superi ca nu e mai lung raspunsul, te bucuri ca nu trebuie sai asculti poate si problemele lui, pentru ca poate le ai si tu pe-ale tale....dar...pina la urma asa suntem toti?!!!!
Adica, intr-un cuvint oameni.
Desi ma mint si pe mine, si desi ne mintim cu totii, cuvintele: " a fi om " nu sunt cele mai potrivite atunci cind spunem cuiva care nu se comporta bine, spunindu-i : " fii om "!!!?? Avind ca sens sa se compoarte bine,normal etc, ca toti ceilalti.
Dar ar trebui sa ne intrebam acum ?! Ce este omul,totusi, este la fel ca toti si este un animal in cele mai mult de 50 % ale intelesului acestui cuvint.
Nustiu de unde pina unde am ajuns la aceatsa tema, dar, nici un capat de ata nu se leaga cu celalalt, fara sa i se vada nodul.
****
Ramin la aceleasi sentimente de mai sus.
Imi simt frunzele pe care pina acum le-am adunat intr-un morman, iar imprastiate, iarasi vintul m-a tradat, nu sunt ceea ce-ai vrea sa fii, dar sunt, si atita timp cit sunt, ori ma faci frunza ori ma lasi sa fiu copac.



пятница, 26 августа 2011 г.


pe tine te-am ocolit, te-am impins, si am facu pina si imposibilul sa nai ce cauta in doubla mea viata, si in cele din urma am reusit.
Esti parte din mine pe Pamint,doar aici, iti dau voie sa ma molipsesti de dor, de iubire, de suferinta, de tot si de etc...
Mi-am pus viata din vis intr-o colivie pe-un timp , si nu vreau sa iasa de acolo pina cind nu ma satur de-ati fuma respiratia....
Ascult pianul, chitara, vioara, vocea, in gind, si le las acolo sa tipe, sa strige dupa mn.
Daca o sa intri in ea(viata doubla a mea) nu o sa mai poti iesi de acolo, iar eu nu mai am nevoie de inchipuiri.
SUNTEM si nu SUNTEM in acelasi timp ceva sau poate nu.
Un cintec, il am in inima si te mai am aproape si pe tine, pina cind stiu ca asa-Mi vrea minteaaA.
Am nevoie sa scriu, am nevoie de foi si de cuvinte, o multime, le am in suflet,,,,,le ai si tu, dar.,,,
Chiar simt ca-n ea(inima) ceva se simteeeE""""""""""""""""




Te joci, cu cartea mea,Joacate, haiii

of....ce sila mii sa mai inghit supa asta din litere chioare.,,,
vreau sa fumez,,,,daaaaaaaaaaaa......sa-ti fumez rasuflareaaaaaaa;;;;
s-apoi sa para totul ca un ecouUU!!!
Dar,,, iar,,,,atitea SECRETEEEEEe** se ascund dupa perdeaua verde a gindului tau.
Cite cinteceee,,, ah, cite cintece am acultat aziiiiiiI,,,,si toate tristEEEEEEeee :(:(:(:(
Chiar imi era doR sa pling, aveam impresia ca am in mine o voce pe care vreau sai dau drumul sa iasa dar fara ca sa pot,simt ca mi-a intrat in suflet un intrus, si parca mi se tine de venele inimii mele iar eu nu pot sai dau mina sal asez frumos intr-un loc al ei....
******************************
TineMAA strins de mina, nu-Mi da drumul, IMbratiseazaMAA, JocaTEE cu parul MEUU,,,
sarutaMAA, minteMAAAA,,, faMA sa sufaRR,,,, stiu ca POTIIIIIii ;(dar dupa, uitaMAA
*************************
Как надоела вся эта фальшь!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
Chiar nu intelegi ca m-am SATURAT????
E asa de greu??? SA-mi asculti inima, te rog ascult-O, sau
las-O

вторник, 23 августа 2011 г.

Chibzuire


inghesuita intr-un vis, imi sta ea.
ne-am cam plimbat deasuptra tarimurilor verzi, printre apusuri.
si cind am coborit am cazut in noroi.
de ceva timp sau schimbat itele si nu-mi pot aduce aminte cum si unde sta o litera din alfabet!!!
Nici o ora nu-mi e lasata, sa ma gindesc, sa-mi framint aluatul din minte, pe nume creer ars, caci s-a cam rumenit de la aita stat la soare cu ochii deschisi, chiar am crezut ca vad cai verzi pe pereti, cind i-am inchis.
M-am intors dintr-o mica excursie, de unde parca am vazut cum se lipeste marea cu cerul, si se amesteca in bleul numai unei singuri culori, dar zau, artficiile din stomac, pe nume flutursii aia portocalii, s-au terminat, la prima deschizatura a usii, sau primullui pas calcat pe pragul din fata.
Doamne, am simtit ca m-ampiedic de covor si ca cad, cu fata de scara.
Pentruca ma uitam in pod, sa nu vad ce se intimpla, in caz c-o sa ma usture ochii.
In citeva cuvinte.
Nu am gasit nimic asa cum am lasat.
am gasit orice clipa schimba intrun veac.
Mi-am revenit, in cele din urma, numai pentru ca m-am echilibrat la timp in acest habitat...de nebuni... nu-mi mai recunosc nimic de ceva timp, parca o data cu mine sau maturizat toti, chiar si adultii.
Pina ceva timp in urma, toti parca gindeam la fel sau poate cel putin, imi dadeau ei de inteles, sau poate ma educau, sau poate imi bagau ideile false in cap, ca eu sa le cred adevarate.
Si cind o sa le aflu pe viu, o sa le cred ciudate, si mai ales ne la locul lor.
StOP!!!
Cert e ca cite ceva s-a schimbat, dar Doamne, de ce?pentru ce???????
DE ce pina acum eram toti fericti, si chiar daka eram falsi unii cu altii, nimeni nu vedea lucrul asta, iar acum in aceleasi situatii toti se comporta le fel, numai eu ii vad diferiti.
Lor li se pare un lucru normal, dar eu inghit literele cuvintelor ca pe un rahat.
WTF.As vrea macar si eu sa nu vad ce se intimpla si nici acum sa nu itneleg nimic, ca sa pot si eu trai cum zic ei normal, doar de dragul trecerii vetii.
Fiecare traire imi este masurata cu mintea, cu timpul, gindul si cu prostia.
Doamne ce epoca euforica, si ce naspa mai e, faza aia de cacat din toata povestea asta, este ca nu inteleg care wtf ii euforia macar a lor aici.....
mi se lipeste cerul cu padurea ochilor mei, si ma face sa cred ca vreau sa dorm.
Maine, o sa fie un alt pahar cu apa spre seara din nou gol.
Va trece si el, si un altul, dar maine,cred ca o sa te tin de mina, sa ineleg ca iesti, traire.
O sa ma scol, si o sa va torn cite-un pahar de iubire, caci vad ca tare va mai este sete, ....




traire


stim ca neam jucat cu cuvintele, stim ca le-am subliniat numai cum stim noi, stim ca le-am scris regeste mina peste mina cu acelasi stilou.
nustiu ce stii tu.
dar eu mai stiu, ca mi-a placut, sa-l citesc din nou si iarasi din nou.


понедельник, 1 августа 2011 г.

doubla viata

Da stiu ca daca-s inchide ochii toata lumea a-r fi a mea, si asa si e.
Lumea fiecaruia se gaseste dupa ochii lui.
Dar asta este o alta poveste despre dubla mea viata, a doua fiind cea mai frumoasa cea mai dorita si care ma aranjeaza in stilul de a trai perfect, fiind viata mea din vis.
Reluindumi anterioarele pareri din unele din ginduriele mele in care vorbesc acolo doar cu trei voci : eu ego al meu si cu Dumnezeu.
Pentru ca ii simt cei mai apropiati de mine, si nu doar atit chiar si asa si sunt, mai ales ca ei asista la tot ce se intimpla in fiecare viata a mea.
Sa traiesti o viata dubla n-ar fi usor daca acele vieti ar fi pe pamint.
Dar, cum cealalta viata a mea, se afla in vis, nimeni si nimic nu ma poate deranja atita timp cit pot visa ceea cear insemna in lumea mea de acolo a respira ca si cind aer pe Pamint, este o cale destul de serioasa, daca nu mai visezi practitc mori.
Aceasta cale de a visa, sau mai bine zis de a te teleporta acolo se imaprte in 2 feluri : 1) visind atunci cind dormi, fiind intrun somn adinc, sau chiar fiind cu ochii asa pur si simplu inchisi; 2) visind, numai ca cu ochii deschisi.