понедельник, 12 сентября 2011 г.

ginduri

**************************************************


Atita timp cit, veneai pina la mine la poarta si ma luai ca sa ne tinem de maini si sa doar ne uitam unul la altul lovind fata asfaltului cu talpile-ni prea usoare, si incaltate in iubire, ca sa pornim cu pasi mici, si ca sa stirnim praful de pe drum parca din ciocolata, care se topeste la prima ploaie, si care lasa din urma ei gropi.
Care ne fac sa ne impiedicam de ele, si sa cadem cu nasul lipit de cea mai mica pietricica, si sa vedem cum rima merge mindra inainte si nici nu se uita la noi. Dar, dupa fiecare cadere sa ne ridicam mindrr de jos, spunind ca nu ne doare nimic(chiar daca nu-i asa) si dupa care sa mergem inainte stringindune buzele pina la singe, dar stiind ca iaca, iaca, si-mi ridic treptele mai departe, poate cel putin cu un etaj mai sus,si poate,poate cu o terasa mai mare...
Atita timp, cit ne tineam de maini, iar tu mi-o stringeai, ma simteam luata din acea colivie din care ies de fiecare data cind te vad, pentru ca cind te vad, te vad ca pe o eliberare....
Si da, colivie, una nu enorma, dar destul de mare, ca sa pot sa ma simt far' de scapare in ea.
De fiecare data cind inchid poarta  din vopseaua neagra ce deja bate-n spre un ruginiu cameleonic, cum ii zic eu'',ca prin filmele alea de groaza, trag aier din rasputeri, si ii dau drumul numai cind deschid poarta sa plec de-acolo.
Imi mai da senzatia rolului principal dintr-un film de groaza si atmosfera curtii, peste tot cu o iarba uscata, de parca toata ziua soarele nu a avut cind, sau nu a dovedit sa o arda pina la capat, si si-a lasat treaba si pentru maine.Iar, scaunul din lemn care sta intre cei doi castani, se face si mai lacuit, si mai de-un galben inlemnit acolo singur, mai ales cind apune soarele, si nu zic, e frumos, si nici nu zic c a nu-mi place sa admir curtea pe timp de apus  sau de rasarit, dar nici nu zic ca mai intodeauna ma inspaiminta aces loc.
Ne mai pomenind si de aierul ala de muzeu cind intru in ograda acestei curti, caci tata a avut grija sa aduca pe-aici vechiturile de pe lume, felinare, roabe, roti,etc dar cioturile din lemn, pe care le puse cu un an in urma, intre nucul si castanii aia doi, ca sa faca locul mai romantic, zic eu',si daca tot am pomenit, imi place nespus de mult sa citesc stind la masa si scaunele facute din tulpinile copacilor, parca ma simt acolo mai aproape de mine''.
Si daca tot vorbim despre acest loc, pot spune ca dimineata  imi pare ca o iubita lasata de iubitul ei inca din noapte, fara stirea ei.Vad acest loc ca pe-o ea, ca pe-o dimineata tirzie, frumoasa, rece, si parasita.
Seara, dar da, si seara e frumoasa, e si rece si calda, si e aproape dar incet plecinda, si pina la urma e departe, si nu numai seara, ci si acest loc, in care am stat noi.
Acum ca e toamna, o sa fur un vers pe care l-am citit, nu-i tin minte autorul, dar ii simt versul ce l-a scris, si cert iti zic cami simt trairile'' amintiri si frunze,frunze si amintiri''.
Le simt cum imi cad din inima, si cum  bate vintul in favoarea lor, dar inca nu pot uita cum mugurii acestor amintri mi-au crescut in suflet incet incet,si stau acum si ma gindesc, ca am ramas aproape copac gol si-uscat.Iar frunzele mi le simt imprastiate, fiind copac si-avind  in pamint radacini, eu nu ma pot apleca,ca sa mi le pot lipi inapoi, si-stept ninsoare,dar mai inainte de toate  astept ploi.
******
Acum ascult 3 sud est -"Vorbe care dor", e o melodie veche, si desi am ascultat-o de mii de ori,o ador de fiecare data si o inteleg de fiecare data altfel, in ziua de azi 12 septembrie 21:59 s-a terminat, iar la 22:00 o ascult din nou pentru a doua oara, si azi, nu pentru ultima".
O ascult, si parca simt ca-mi cinta in inima.
Dupa aceasta melodie mai sunt altelea in topul melodiilor care-mi cinta in inima, in acelasi tempou, si toate-s pe aceeasi tema : Love.
Ce pot sa fac, daca e toamna, si daca nu pot sa ascult alteceva decit ceea ce simt, si nu ma simt de loc cum arat.
*********
Si ce folos sati arat dintii daca stii si singur, ca nu rid?!!
Si ce folos sa ii arat la toti, daca nu asa ma simt?!
Dar sa nu ma prefac?! nu cred ca mai pot, e-un fel de deprindere, care ii favorizeaza pe toti, si in cele din urma pe mine...
Dar, sa fim seriosi ?!
cind intrebi pe net :"ce faci? si-ti raspunde bine tu? iar tu si eu la fel ..."cred ca nu ai  un motiv de discutie,dar desi te superi ca nu e mai lung raspunsul, te bucuri ca nu trebuie sai asculti poate si problemele lui, pentru ca poate le ai si tu pe-ale tale....dar...pina la urma asa suntem toti?!!!!
Adica, intr-un cuvint oameni.
Desi ma mint si pe mine, si desi ne mintim cu totii, cuvintele: " a fi om " nu sunt cele mai potrivite atunci cind spunem cuiva care nu se comporta bine, spunindu-i : " fii om "!!!?? Avind ca sens sa se compoarte bine,normal etc, ca toti ceilalti.
Dar ar trebui sa ne intrebam acum ?! Ce este omul,totusi, este la fel ca toti si este un animal in cele mai mult de 50 % ale intelesului acestui cuvint.
Nustiu de unde pina unde am ajuns la aceatsa tema, dar, nici un capat de ata nu se leaga cu celalalt, fara sa i se vada nodul.
****
Ramin la aceleasi sentimente de mai sus.
Imi simt frunzele pe care pina acum le-am adunat intr-un morman, iar imprastiate, iarasi vintul m-a tradat, nu sunt ceea ce-ai vrea sa fii, dar sunt, si atita timp cit sunt, ori ma faci frunza ori ma lasi sa fiu copac.



Комментариев нет:

Отправить комментарий