Prima zi - Luni

NE-am zis : Hai sa NE adunam frunzele care-au cazut pe jos, asta noi (artarii) s-apoi sa vedem cite mormane avem, sa facem din mai multe unul si sa le lasam acolo sa putrezeasca, sau sa ii dam foc acum?!
Inca nu NE-am decis, suntem foarte indecisi, insa pina atunci NE  adunam amintirile imprastiate, si aruncate tot de Noi, iar apoi aduse de-o suflare a vintului, pin la cei doi( artari).
Imi vine in gind doar aceasta zi, doar asta.
A trecut nustiu cum, ciudat,simtind cum trec clipele fara tine,dar spre sfirsitul serii cu o senzatie de trecere prea rapida, poate chiar prea.
Insa macar acum ca am vazut cum mi s-a scurs in acest rastimp nisipul prin palme, pot spune liber : " Prima zi a trecut ".
S-inca, nustiu cum, parca n-a avut aceasta zi destula lumina ca sa poate fi zi, si acum ca e noapte, parca e prea deschisa, parca e prea mare luna, si parca e poate prea plina, si parca ceva nu-i ajunge sa fie noapte.
Nu planuiesc sa dorm, dar sunt obosita, azi, a fost o zi lunga...si parca,a, facut atitea, parca pot sa-mi amintesc de orice amanunt cu mindire, ca o data de mult.
Dimineata mi-am pus alarma sa ma trezeasca cu valsul lui Doga, deci pina cind dimineata er adulce, si ziua avea sa aiba sens...avea ca mesaj : "trezeste-te somnorila "...cind m-am sculat din pat, am calcat cu piciorul drept, mai intii, nu c-as fi mare superstitioasa, dar mereu mi-am zis cda de cit nimic mai bine ceva.
Am zis : Buna dimineata soare!
Am luat micul dejun, si am plecat la scoala.
Dimineata avea un gust racoritor, parca era o inghetata ce se topeste in gura incet, pentru ca timpul din rece se facea mai cald.
Imi era dor sa merg pe jos la scoala, doar ca sa admir natura, si mi-am implinit azi o dorinta, chiar daca pe drum mam intilnit cu o cunoscuta, cu care am zimbit, si am vorbit, si desigur pentru o zi mai buna mi-am ridicat dispozitia.
La coala orele au fost acceptabile, si dispozitia imi raminea aceeasi, chiar uitasem de tot ce se intimpla din jur, si ma gindeam doar la ziua de azi, si al fecare clipa care trece, cum trece...
Ultima lectie n-am facut-o , si am ramas cu 45 min mai libera pentru restul zilei, deci ma gindisem sa-mi mai implinesc o dorinta. Asaca, am plecat la biblioteca scolii, si mi-am luat doua carti, una cu poezii  si alta un roman dac anu ma gresesc. Chiar o sa subliniez si cum se numesc : " Valentina Gusac - Doamne nu-mi lua Iubirea cartea cu poezii si cealalta Guy de Maupassant - O viata". Pina acasa ardeam de nerabdare sa le citesc, insa planurile mi se schimbara, si imi mai pierdusem  ceva mp cu prietenii prin parc, dar eu am stat linga havuz si am inceput a citi : "O viata ",dupa citeva foi citite, mam intilnit cu o prietena foarte buna, am mai vorbit, si-apoi plictisita de atita rutina, mi-am zis ca trebuie sa plec acasa. O luasem amindoua pe-un drum mai avantajos in care am vorbi despre toate.
Acasa, iarasi am sa subliniez, am inchis poarta, si a intrat in  colivie, mi-am zis adio libertate, si am revenit la ce am fost.
Am luat prinzul, mi-am facut temele negrabita, pe care da si pe care nu, si-apoi am inceput a citi cartea cu poezii, erau dedicate unui copil din partea autoarei(mamei),  erau fenomenale si chiar am plins citindu-le.Dupa citeva minute de reculegere a sentimentelor,am ajutat-o pe mama sa faca conserve, caci toamna nu-i doar eliberarea sufletului pina-n iarna, cind e frig, ci si o pregatire de a supravetui iarna.
***
 "Sufletul meu e ca o fereastra.Acum ca e frig, e inchisa."
***
Dupa ce-am terminat cu lucrul, mi-am indeplinit dorinta pe deplin, si am inceput a citi si romanul inceput mai devreme in parc.
Da, parca am facut atitea, da parca n-am facut nimic, ei,  acum totul e doar o citirie,o frunza, si doar amintire.
Dupa ce am luat cina, am facut o baie, iar seara mam cufundat de data aceasta azi in calculator, si nu doar asta pe site-urile de socializare, ci pentru a povesti ceea ce simt, caci tare de mult, n-am mai facut, si daca zau, m-a fost dor, si daca zau, ma simt mai bine, mai usurata.
Am povestit ce-am facut azi, dar nu am zis in nici intr-un colt a povestirii, cit de mult mi-a lipsit, si cit de mult m-am gindit, si cit de mult mie dor...

P.S.
Iata asa a trecut Luni, prima zi pe care-o numar din pauza pe care-am zis s-o facem, ca sa stim daca ardem sau daca lasam sa putrezeasca frunzele din noi...
A fost mai mult decit suportabila, chiar mai mult decit reusita, as egalao cu oricare zi, insa lipsita de tine, si-atit, ce-am inteles din ea este ca,  am putut s-o am si ianitne sa te cunosc si dupa si-oricind, si poate chiar rmai buna si poate chiar mai rea. Insa la sigur, o zi petrecuta alaturi de tine, de vorbele tale, de stringerea ta de mina, de glasul tau din telefon, de un sms, de o convorbire pe skype, si de  multe altele, dau viata nu zilei de inainte sa te  fi cunoscut care avea si asa pentru ce trece , si nu zilei din viitor care la sigur c-o sa aiba si ea un rost al ei, ci pentru ziua care-i acum in noi aceeasi, lasindu-ne amintirea c-atrecut pentru unul din noi, si speranta ca cea de maine va trece iar  pentru unul din noi.

 BISOUXXX la cei care citesc si care ma inteleg....