воскресенье, 2 октября 2011 г.

Ca e toamna...

E toamna...
A-ti observat?
Ca e toamna....eu pot sa spun ca e toamna....in octombrie....ce frumos suna...
Octombrie...Iubire de octombrie...insasi aceste cuvinte te fac sa crezi ca in aceasta luna ai simti ceva fenomenal...ceva care s-ar asemana cu ideal....o iubire geniala....si as putea continua...dar,
e toamna....
Si,
Si iubesc,
Ca e toamna...sau
ca iubesc !

E toamna, si eu iarasi imi amintesc de celelate toamne, in care am fost obsedata de iubire...imi amintesc, pentru ca, simt iarasi acel sentiment, obsesia.
Sunt, obsedata  de, Muza, pe care cind o caut n-o gasesc, iar cind n-o caut ma gaseste ea pe mine.
Mi-ai terorizat tot, tot sufletul e, cenusa ramasa, a frunzelor arse.
Ochii tai mari, si incremeniti, uneori incordati, si mereu parca se uita doar intr-un punct al lumii, dar o vede pe toata. sunt, parca vesnici, si din ciocolata amara....

Nu va place toamna, ca e frig, ca e noroi, ca e ploaie, ca nu-s intilniri, si nici mie nu-mi place.
dar e atit de frumoasa, atit de a mea, si face-o mare parte din mine, ca ma doare cind o vad cum se chinuie, cum  ii e dor de mine si de poeziil mele, ti le dau, dar ti le dau scumpo pe toate,
sunt ale tale...
dar mie teama , caci in ele sunt, amintirile, toate, azvirlite-ntre cuvinte...
regaste-te in ele, ca intr-o alta viata...
De la geamul meu, toamna asta e o toamna superba, frunzele  si de pe jos si care-au mai ramas prin copaci, sunt usor subliniate de raze parca mai mai ard pe ramuri, castanele sunt cazute pe jos, scuturile de care s-au tinut pina acum pe copac, matura iarba batrina, iar eu....
Eu, am avut chef sa string intr-un cos, castanele de pe jos, era ce era frumos, dar dupa ceva timp, sau uscat si-au ramas acolo incremenite, pe ploaie si pe vint....
Ca si noi, tii minte?
Mereu impreuna, asa au stat si ei, ghemuiti unul linga altul.

Toamna in suflet, in sufletul meu, nu-mi luati frunzele, sunt prea amintirii, si nici macar nu va trebuiesc.
Pina la urma ce-ati face cu ele?
Le-ati arde, le-ati calca in picioare ca niste maniaci ai trecutului?!! da, asta a-ti face, si doar ca sa nu-mi ramina mie, ce egoisti, si ziceati ca sunt eu EGOISTA.....prefacutilor....
Mai prefacutilor, hai mai lasativa vrajeala.....si sa nu v-aud, sa nu v-aud ca-mi ponegriti sufletul(TOAMNA), spunind ca e urit(A).
Bai, e toamna...
Si eu simt, cum vintul imi zboara prin pletele-mi castanii, simt, cum imi spune ca traiesc.

Cite explicatii mai au si frunzele astea, nu-i asa? ba ca-i amintire, ba ca-i suflet, ba ca-i timpul ce-a trecut, ba ca-i...ca-i nimic....ba ca-i etecera....
si pina la urma....eu mai asociez frunza, nu doar ca pe-o amintire, ci ca pe amintirea TA...



Nu ma lasa sa ma duca vintul departe, departe de tine copacule, caci nu m-as mai putea intoarce...
Ca e toamna, uriti-o dar in gind!!!
Faceti ce vreti, spuneti ce vreti, scriti ce vreti, ginditi ce vreti, (timpu e liber) dar Toamna e cel mai frumos anotimp....!!!
De ce?
Ca e toamna.....
Si,
Si iubesc,
Ca e toamna....sau


ca IUBESC !

Ahhhh!!!
 [ Blogusor, blogusor....ce dorrRR mi-a fostt...n- am putut sa intru  pe site de cind am publicat utima postare....
am avut atitea sa-ti povestesc...dar am sa fiu mai succinta...caci majoritatea intimplarilor le-am uitat...:(
poate ca pentru ca nu erau asa importante...]

Da...am ramas sa-ti povestesc cele imimplate in urma renumitei [ Pauze ] .
Care da, se sfirsise in a doua zi...chiar imi paruse rau de faptu ca macar 3 sau 4 zile nu a durat, dar la un moment dat intelesem ca ai nevoie de mai mult timmp sa te imprastii de cit sa te aduni...
 Si, totul parca devenise citeodata dupa asteptarile mele (a noastre) sau nu, iar atunci cind pahaaru se umplea de fiecare data, pur si simplu beeam din el...

Ma cunosc, sau poate  imi cunosc cerintele, asteptarile, egoismul, gelozia, tristetea(cit de lunga si durabila), ura, fericirea(nenteleasa de ce o am), si inca multe altele....da  le stiu, pentru ca, am trecut prin toate astea, dar asta nu inseamna ca asa se numesc, caci cum s-ar numi acel sentiment de ura si iubire la un loc, sau de tristete si fericire sau....pot sa-i zic doar de ce culoare e, si de multe ori e sur, nicioadata nustiu, si numi pot da seama, daca dintre aceste 2 culori alb/negru, in care este mai mult, si in care mai putin...

Le simt, simt, cum imi domina trupul acei fluturasi, simt cum sufletul e gol s-apoi plin s-apoi gol, si iar...
dar,ce sunt ei, care din acei fluturasi sunt mai multi si mai puternici ???!
de multe ori simt ca iubirea, dar,
iarasi acel dar. revine..
poate ca cindva...o sa scriu ceva care s-ar intitula : "Reintoarcerea lui dar"...
da...asa cred si eu....prostiii...
defapt cam tot ce gasitit pe aici,,,sint bucati de-ale prostiei....