вторник, 23 августа 2011 г.

Chibzuire


inghesuita intr-un vis, imi sta ea.
ne-am cam plimbat deasuptra tarimurilor verzi, printre apusuri.
si cind am coborit am cazut in noroi.
de ceva timp sau schimbat itele si nu-mi pot aduce aminte cum si unde sta o litera din alfabet!!!
Nici o ora nu-mi e lasata, sa ma gindesc, sa-mi framint aluatul din minte, pe nume creer ars, caci s-a cam rumenit de la aita stat la soare cu ochii deschisi, chiar am crezut ca vad cai verzi pe pereti, cind i-am inchis.
M-am intors dintr-o mica excursie, de unde parca am vazut cum se lipeste marea cu cerul, si se amesteca in bleul numai unei singuri culori, dar zau, artficiile din stomac, pe nume flutursii aia portocalii, s-au terminat, la prima deschizatura a usii, sau primullui pas calcat pe pragul din fata.
Doamne, am simtit ca m-ampiedic de covor si ca cad, cu fata de scara.
Pentruca ma uitam in pod, sa nu vad ce se intimpla, in caz c-o sa ma usture ochii.
In citeva cuvinte.
Nu am gasit nimic asa cum am lasat.
am gasit orice clipa schimba intrun veac.
Mi-am revenit, in cele din urma, numai pentru ca m-am echilibrat la timp in acest habitat...de nebuni... nu-mi mai recunosc nimic de ceva timp, parca o data cu mine sau maturizat toti, chiar si adultii.
Pina ceva timp in urma, toti parca gindeam la fel sau poate cel putin, imi dadeau ei de inteles, sau poate ma educau, sau poate imi bagau ideile false in cap, ca eu sa le cred adevarate.
Si cind o sa le aflu pe viu, o sa le cred ciudate, si mai ales ne la locul lor.
StOP!!!
Cert e ca cite ceva s-a schimbat, dar Doamne, de ce?pentru ce???????
DE ce pina acum eram toti fericti, si chiar daka eram falsi unii cu altii, nimeni nu vedea lucrul asta, iar acum in aceleasi situatii toti se comporta le fel, numai eu ii vad diferiti.
Lor li se pare un lucru normal, dar eu inghit literele cuvintelor ca pe un rahat.
WTF.As vrea macar si eu sa nu vad ce se intimpla si nici acum sa nu itneleg nimic, ca sa pot si eu trai cum zic ei normal, doar de dragul trecerii vetii.
Fiecare traire imi este masurata cu mintea, cu timpul, gindul si cu prostia.
Doamne ce epoca euforica, si ce naspa mai e, faza aia de cacat din toata povestea asta, este ca nu inteleg care wtf ii euforia macar a lor aici.....
mi se lipeste cerul cu padurea ochilor mei, si ma face sa cred ca vreau sa dorm.
Maine, o sa fie un alt pahar cu apa spre seara din nou gol.
Va trece si el, si un altul, dar maine,cred ca o sa te tin de mina, sa ineleg ca iesti, traire.
O sa ma scol, si o sa va torn cite-un pahar de iubire, caci vad ca tare va mai este sete, ....




Комментариев нет:

Отправить комментарий