четверг, 4 ноября 2010 г.

Zapada!

Era o iarna friguroasa, as putea spune ca cea mai friguroasa din ultimii ani.
Imi luasem paltonul, manusile, caciula, si-mi incaltasem bocanii cei vechi, defapt, singurii bocani.
In casa, aceeasi atmosfera de singuratate, imi era sila sa mai pun un lemn pe foc, sau sa aprind o foaie cu un chibrit.
Indiferenta m-a coplesit, si ce-i drept nu am pentru cine sa mai incalzesc soba, ca acum doi ani.
Cind eram in sinul familiei, la oras, cu scumpa sotie Sorina, si cu copiii: Ana si Liviu.
Totul parca era pina mai ieri: visuri, impliniri, familia, serviuciu de proful de romana.
Care scria, si ce scria, numai el stia.
Unde e acest om? S-a pierdut!
S-a pierdut de cind i s-a necajit norocul,
Atnci, cu doi ani in urma, cind trebuiau sa plece de Craciu la bunici, iar el s-a suit beat la volan.
Si....
Si era gheata pe drum, viteza la coplesit ca pe un nebun, parca ii era incelstat piciorul, si nu putea apasa frina.
Si...
Si s-a izbucnit un accident, mama si copiii au murit.
Iar Nick, Nick John, a supravetuit.
Nu stie nici acum, cum? de ce? de ce ei au murit, si nu el.
Atitea intrebari, ii erau masurate cu atentie zi si noapte.
Singurul lucru ramas d ela ei, a fost constiinta, ce-l chinuia mereu.
Nu putea dormi, nici nu dormea.De cind a iesit din spital, isi tot zice ca gata, pina aici mi-a fost.
A inceput sa bea, si s abea, iar durerea i se scrugea prin vene, d eparca nu era singe , ci bautura ce-o bause pin acum
Vizita jocuri de noroc,seara cu prietenii, a cistigat citeva ori, insa de mai mult eori pierdea
Trebuia sa se opriasca, dar, n-avea pentru ce.
Isi pierduse apartamentul, masina, si mintea.
Nu mai avea und etrai, cu datorii, suferinta, alcool, si s-a apucat si de fumat, 35 de ani n-a fumat, si acum na".
A hotarit sa plece, n-avea unde, asaca si-a luat refugiul in casa parintilor din sat, care murisera acum un an.
In plus se construise in sat o noua scoala, si probabil e nevoie d eprofesori.
Avea totul planuit, pina la ultimu detaliu, si a plecat.
Acum, iata-l, se staruie sa nu incurce pe nimeni, traieste liber in casa parintilor, limitat d eorice, serviciu, la magazin si acasa.
Se staruie sa nu-si mai chinuie mintea cu destinul ce deja nu-i.
Am deschis usa, scirtiindu-se incet, si am plecat sa ma plimb.
Afara, luna pe cer era plina, si mai galbena ca ieri.
Crengile copacilor se loveau una de ala, formau melodii de hard rock.
Zgomotul naturii parca ma linistea, adierea vintului, atit de rece, atit de aproape, la fel ca dragostea mea pentru Sorina si copiii mei.
Doar, iubirea e ca adierea vintului, nu o vezi dar o simti.Eu o simteam rece.
Nasul imi inghetase, iar virfurile degetelor abia de le simteam, in jur: ideea de pustietate.
Satul, dupa dial, iar eu, ala singuraticul, care merge prin zapada pina la genunchi: inghetat, ud, ma duceau picioare undeva.
Dar nu stiam unde.
Nick, merse cit merse, si cazuse in zapada, ca un betiv care-si pierduse echilirul, el insa fost betiv.
Se imbatase de aria durerii, a constiintei, si golitatii in suflet.
Ninse, si ninse, noapte fu elegant de frumoasa, ca o rochie alba de mireasa, ia rpestea ea fulgi diferiti.
In aceasta seara, Alina, vecina lui Nick, se duce la magazin dupa piine.
Mergind repede prin zapada, sa no cuprinda gerul din jur, zarise in zapada, un trup al unui om.
Mai intii se speriase, dar apoi, se gindi ca poate are nevoie de ajuto.
Cind il intoarse, il recunoscu, era Nick, vecinul ei.
La luat ea si il dus ela el acasa,deschise usa casei, il pusese pe pat. facu Alinuta focu, curat princasa, il inveli bine pe Nick, ii facu niste compresuri,
pina ce il facu bine, si ii las ape tomba un bilet., apoi plecase.
Dimineata, soarele batea in geam, parca se mai inviora ziua, Nick facuse ochi.
Se trezi intr-un paturc caldut, in casa fiind curat, in jur mai predomina inca caldura de ieri.
Nu intelegea ce se intimpla, pe tumba insa observa un bilet, unde scria:
"Buna dimineata, Nick te-am gasit ieri nopate inghetat in zapad, apoi te-am adus acasa,
si te-am dat un mic ajutor,te rog nu te mai plimba noapte prin zapada, t epoate amagi.
Cu drag, vecina ALinuta."
Nick, se limpezi, parca se trezi cu o pofta mare de viata, se pregati pentru ore, se imbraca frumos,si s eporni spre scoala.
In minte, ii era Alinuta,acum intelese ca totusi ar epentru ce trai, pentru el, pentru
constiinta pe care i-a lasat-o familia lui, pentru dornita de a fi fericit, oarecum.
Acum stia ca dupa acest Tot ce-l inconjoara, exista inceperea unui alt TOT.
Drumul spre scoala , nu era nici mai mult, nici mai putin un drum plin de noi versiuni ale vietii, plin de
placeri, de idei noi, de dorinat renasterii.
Si, desigur, un drum fastuos, plin de un decor iluminat de iarna, acest peisaj euforic
si ineinsemnat, trezi in el, un nou inceput, un nou el.
Intrase in clasa, plin de elan, insufletit, parca focul ce ardea eri in soba, acum ardea in sufletul lui.
Inima de ghiata, se dezghetase.
Gata pentru ore, cu dispozitie, isi incepu lectia, avea cu cl 6-a.
-Copii, tema subiectului de azi, este: Comple...
in clase se facuse galagie iar profu nu terminase vorba,,,ii linisti apoi continua:
Deci, complementul circumstantial de ti...
si BANG!!!!!
unul din elevi arunca cu un cocolas pe tabla unde scria profu tema.
Nick, se apleca si luase cocolasu de jos, si il desfacu, pe el scria:
"RATATULE"
Nick s eenrvase si a inceput ai intreba cu voce tare:
-Cine a aruncat????Spunetimi acum, sau va las repetenti 2 ani de zile??!!
Se enerva, si batutese cu pumnul in masa.
-Spuneti, neghiobilor, cine a fost...?????cine e magaru????
Cristina, cea mai buna eleva din clasa, se ridica si zise:
-Eu, eu, domunele profesor.Eu am aruncat.Scuzati-ma va r...
-Taci! I-a loc!
Vedetzi neghiobilor, de ce tocmai ea, Cristina, sa-si eie frica in dinti si sa il apere pe Gheorghe, magarul din ultima banca???AAA???
-Spune Ghita? Tu stii ce inseamna cuvintul ratat?
Ratat e atunci cin ti s-a terminat viata, si nu ai pe constiinta, durere si suferinta,
atunci cind nu mai stii ce sa faci pe unde s-o apuci.
Situatia deveni destul de banala.
-Auzi Ghita, ramii repetent.
Repetent pe viata!!!!!
Nick se pierdu printre pici, picii de seama copiilor lui, probabilc ca Ana si Liviu tot RATAT il cre.
Isi lua servieta, trinti usa pe cealalta parte, si pleca
Gustul de viata, din nou pieri.Totul revenise la ce a fost,
mai bine zis la ce nu a fost.
Trecusera deja un an si jumatate, domnul belfer singuraticul si ratatul, nu mai suporta
sitiatia,isi lua inima in dinti, scrise testament.
Cica tot ce avea el sa ii ramina Alinutei.
Iar el plecase in noapte, si s epierdu in zapada.Acum, e cu familia lu, ca o data de mult.

пятница, 22 октября 2010 г.

De multe ori m-am intrebat,ce ar fi? daca pur si simplu, totul, s-ar opri! Si nu ar mai fi nimic,hmmm....
Cred ca ar fi doar dorinta de a reintoarce totul...


Azi, o dimineata destul de primitiva,si friguroasa, insa nu renunt la ideea ca Toamna e cel mai frumos anotimp din an.
Sigur, e doar o parere, nu intr-atit de convingatoare, insa totusi ramine o parere.
De ex. azi: parcul prin care treceam, frumosul meu parc, era tot inconjurat de o bruma atit de argintie, de parca iarba cea nu de mult verde ar avea pe firisoarele ei mii de cristale; nucii, ah nucii, si mari , si mici, dar sunt atit de goi.
Mai eri mergeam pe drum, si-i vedeam atit de proaspeti, de un verde inchis, cu nucile lor, ba printre ramuri, ba pe jos.Si acum, sunt goi, " cu crengile la pamint" in jur cu un covor aporape ruginiu,ca cind te uiti la ei, copac lnga copac,parca-ar fi niste insulite in jurul unui ocean plin de orice.
Cerul e atit de alb, parca ar fi un fulg imens de zapada.
Si e rece, bria vinului no mai poti numi brie racoritoare de vara, se intareste pe zi ce trece, si se intareste.
Se zice ca iarna va fi grea, foarte grea, cea mai grea din cele mai grele, care au fost.
Mi-i frig, mi-i greu sa mai gindesc ceva, mi-e sila sa zimbesc sau sa vorbesc cu cineva.
Am inghetat, si mi se fac praf papucii,ce-i drep e ca incep sa-i irosec doar pe drumul spre scoala degeaba, nu mai am timp de filozofii.
In casa e bine si caldut, parca mi se inmoaie creerul cind intru in ea.
Eh, zilele se micsoareza cite putin,iar noptile se maresc.
Nici nu mai zic, ce zarva e printre strazi,nu e lumina, peste tot intuneric.
Iar eu, stau si ma gindesc la aceasta dimineata, totul pare confuz, nimic nu mi se azvirle in fata ca ceva clar.
Poate ca m-am gindit prea mult la ginduri, si mi-am irosit timpul, fara sa-mi dau seama ca ceva mi-a ieshit din cap?

понедельник, 2 августа 2010 г.

*****

Privirea ta, s-atinge
de ochi de aluminiu,
aerul se innabusa
in amintiri, sub usa.
si se reflecta
pe podeaua grea.
de-atita apa
inghetzata.
aici tu linga mine stai
linga saltea,
nu asteptam nimic,
dar timpul pleaca...

воскресенье, 13 июня 2010 г.

Si....

Uneori fiecare din noi ar vrea sa aiba aripi,pentru a se putea tzine in echilibru macar in zbor.Pentru a se poate lauda cu ele, pentru a putea respira,si mirosi cu adevarat acest interval cuprins intre inima lui si gratioasa natura.Si de ce sa nu guste si din norii pufosi, uneori albastri.
Aiurea e ca vreau si eu sa devin inger,ca si multi alti.Insa vreau sa fiu unicul inger care zboara fara aripi, doar asa din initiativa.
Ca atunci cind ai visuri si nu vrei sa le pierzi din greseala, sau sa le atingi prea tare atunci cind sunt foarte departe.
Fiecare viata ce exista pe Pamint, are o idila, idila lui universala, cit interioara atit si exterioara.
Cuvintele nu ating aceasta tema, ci o extrag din inchipuirea mea,ca pe o filozofie abordata de oricine.
Privelistea din interiorul meu e ca raiul pe Pamint, insa totul virtual.Desi socot ca insasi dragostea are lumea ei virtuala pe care nu trebuie s-o atinga cel, ce nu crede in ea.
Eu cred in iubire, insa iubirea nu crede in mine.
Ma face sa gindesc asa,faptu ca, dragostea nu are limite.
Senzatia ca iubesti, vine atunci cind te simti cu adevarat euforic,atunci cind vrei sa iubesti.atunci cind fluturasii iti gidela stomacul,atunci cind maninci din fericire.Atunci cind simti.
Iubirea asta ma coplesit, si m-a imbratisat intredeschis,zau,ardea focul chibritului, si simteam ca ma arde numai pe mn.
Nedumerirea asta, se imprastia peste mine ca mucegaiul,eram asa tulburata,si asa de anesteziata.Lumea mea ,simteam cum cade incet, si eu nu am cu ce s-o tin,nu aveam din ce face temelia.Doar temelia se face din stropii fericirii,ceva ce la mine lipsa atunci cind roua diminetii imi tulbura mai tare obrajii ca niciodata.
Cum puteam sa uit, sa nu-mi aduc aminte?
Pot s auit orice, orice vrei,dar nu si pe el,pe Muza mea.
Sclipiciul ala din ochii lui, se asezau mereu pe umarul meu drept si ma mingiiau,la fel cum mingie mama un copil.Ochii lui negri ca Pamintul, se zbateau pe malul Marii mele Rosii si p line de singe.Zimbetul lui se lumina mai tare ca raza de soare, si ma imbratisa pe la spate,hazliu.
Parfumul lui, se strecura prin narile mele, ca o nuvela intr-o carte,era asa de chinuitor,
Era basmul meu.
Betia mea.
Visul meu.
Virus ce-mi bloca creerul.
Dansul vietii mele, simteam cum se uneste cu dansul lui,pina si vintul imi punea mina in par, si sufla.
Atitea momente aprige,si pline de pasiunea unui Tango,imi ruinau cariera mea practic surda.
Clipele nemuririi mele, traiau,si traiau,pina cind se termina jocul.
Si jocul avea sa se termine,avea.Dar se terminase,atunci cind emotiile mele picau cel mai important examen din viata lor,”S-AL UITE”.Si nu l-au uitat.
Povestea nemuririi se termina atunci cind ea moare,povestea mea a murit.
Dar s-a nascut acum doi ani,pe malul unu orasel,pe malul vietii mele.Printre umbra exasperarii.
A renascut in Arta, si m-a iubit.Mi-a deschis geamul, deseninduma ,si pictinduma prin palma privirii lui, ca si cum m-ar iubi.
Si totul s-a intimplat doar pentru ca doream sa zbor!
Si…

понедельник, 24 мая 2010 г.

E asa de trist,
cind stii
ca eul e in tine.
Dar nu stii cum,
usa sa i-o deschizi.
Caci a intrat prin vene.
Iar fara el,
devii un tremurici...

четверг, 20 мая 2010 г.

Natura&visuri

Cum pot s-admir natura frinta?
Copacii ei loiali, de atita timpuri,
Cind vad ca creanga de pe ram
Se clatina-n adincuri.
S-auzul sturz al strunei
Mai plinge printre vreascuri,
Prea adormit e dealul
Si valul printre stinci.
Natura-n loc de somnifer,
Bea ginduri tot cu apa,
Inghite: poezii,poeme,versuri,
Cu luna se ineaca.

Crezind ca-s visuri...

среда, 5 мая 2010 г.

Amor(tizator)

Amor(tizator),
sus pe un nor
linga ceva ambiguu,
nu te duce mai sus
de o nota
muzicala:
Do
Re
mi
Fa
So
la
Si
Do
xD!!!