De multe ori m-am intrebat,ce ar fi? daca pur si simplu, totul, s-ar opri! Si nu ar mai fi nimic,hmmm....
Cred ca ar fi doar dorinta de a reintoarce totul...


Azi, o dimineata destul de primitiva,si friguroasa, insa nu renunt la ideea ca Toamna e cel mai frumos anotimp din an.
Sigur, e doar o parere, nu intr-atit de convingatoare, insa totusi ramine o parere.
De ex. azi: parcul prin care treceam, frumosul meu parc, era tot inconjurat de o bruma atit de argintie, de parca iarba cea nu de mult verde ar avea pe firisoarele ei mii de cristale; nucii, ah nucii, si mari , si mici, dar sunt atit de goi.
Mai eri mergeam pe drum, si-i vedeam atit de proaspeti, de un verde inchis, cu nucile lor, ba printre ramuri, ba pe jos.Si acum, sunt goi, " cu crengile la pamint" in jur cu un covor aporape ruginiu,ca cind te uiti la ei, copac lnga copac,parca-ar fi niste insulite in jurul unui ocean plin de orice.
Cerul e atit de alb, parca ar fi un fulg imens de zapada.
Si e rece, bria vinului no mai poti numi brie racoritoare de vara, se intareste pe zi ce trece, si se intareste.
Se zice ca iarna va fi grea, foarte grea, cea mai grea din cele mai grele, care au fost.
Mi-i frig, mi-i greu sa mai gindesc ceva, mi-e sila sa zimbesc sau sa vorbesc cu cineva.
Am inghetat, si mi se fac praf papucii,ce-i drep e ca incep sa-i irosec doar pe drumul spre scoala degeaba, nu mai am timp de filozofii.
In casa e bine si caldut, parca mi se inmoaie creerul cind intru in ea.
Eh, zilele se micsoareza cite putin,iar noptile se maresc.
Nici nu mai zic, ce zarva e printre strazi,nu e lumina, peste tot intuneric.
Iar eu, stau si ma gindesc la aceasta dimineata, totul pare confuz, nimic nu mi se azvirle in fata ca ceva clar.
Poate ca m-am gindit prea mult la ginduri, si mi-am irosit timpul, fara sa-mi dau seama ca ceva mi-a ieshit din cap?