вторник, 26 июля 2011 г.

Chibzuiri

Cit de liber si euforic poate, trec aceste toate iluzii albe,enorme si crutate de mine.
E ca si un stres, dar e expulzabil din mintea-mi oarba. Un nor a venit iar cu el un dor, scutit de griji. Incredibil cit de departe pot ajunge toti acesti nori, acea stea, luna, soare; imi mai pare si incredibil faptu ca poate in acelasi moment le privim amindoi.
Tu, poate cu dispret, eu, poate cu drag.
Si totusi imi place ideea ca le-am putea cindva privi in acelasi moment, si poate am fi coincidenta aceea in care doi oameni gindesc aproape acelasi gind, si poate ei vor fi in pieliea noastra.
dar tot ce gindesc acum imi pare apropiat dar asemanator cu un cintec preferat ce l-am ascultat de ceva ori, iar apoi imi rasuna in cap caraghios si-mi cauta sa-l alung ca pe unu de prost gust.
Imi pare inca un gind prabusit la pamint ca un inger prea pur cazut din cer. Dar, aud cum clapele unui pian rasuna tipator inspre mine, vin din partea unei usi, dar nustiu a carei usi, caci sunt udneva,iar acest undeva are neinfinituri pe care nu le cunosc.
Am plecat si eu, cu visele intr-o valiza, la moment care e genata mea, si acum ma aflu intrun cartier, pare dragut, dar am acceptat voia picioarelor care m-au adus aici.
Si nu am de gind sa plec undeva pina ce nu-mi dau seama cum tu iesti asezat in inima mea.
Sunt o sensibila, stiind ca puterea iubirii ma facut asa. Acest gind ma mai milostiveste, in rest, nimic.Puterea iubirii e mai puternica decit opunerea mea fata de ea pentru tine.
Viata continua, iar ea inca isi bate joc de mine, ca de ultima raza de soare pe inserate.



Комментариев нет:

Отправить комментарий