среда, 9 февраля 2011 г.

Iarna,
Cerul presare sare,
deasupra noastra,
sutem sarati!
Primavara,
Sub cer,
ne aflam noi,
inconjurati de flori!
Vara,
Cerul e albastru,
linga el e un soare,
stim cum sa ne rumenim!
Toamna,
Din cer cad ploi,
iar vintul adie frunza,
Avem amintiri...
Noi,in orice anotimp,
suntem niste copaci goi!

Ne punem mainile in cap,
Si incepem a fugi
Departe.
Ca sa aflam unde se afla
orizontul.
Ne-am saturat de incendiile
ce sunt din 1001
sentimente.
Stim cum: ...
si totusi nu stim.
Cum sa scriem o carte !

четверг, 27 января 2011 г.

N-aveti curaj, sa stiti!


Cind iti tii prea mult respiratia,
vezi ka nu mai poti respira, si-ti dai drumul...
pt ca nu poti sa termini ce ai in gind!
Chiar atunci cind ai lama in mina,si vrei sa-ti tai venele...
esti aproape, aproape, si totusi nu poti!!
In acel moment, cind pleci la bucatarie,si deschizi sertarul,
pentru a lua un cutit sa ti-l injunghiezi in inima...
renunti,caci sunt prea multi acolo!!
Sau, cind iti tremura mina, iar in ea pistolul este fixat exact la timpla,
tremurind nici nu stii ce sa faci,
sa-l arunci peste geam, sau sa inchizi ochii,si sa tragi...
Ori,cind ai in mina pastile,sau substanta otravitoare,
si tot inghiti si inghiti noduri,ne stiind la ce bun?
si iarasi zici nu!!
Dar atunci, cind esti pe o stinca sus,sus,sus,si te uiti in jos, la mare.
Si dupa care iti spui:"ce frumoasa e marea"!!!E atit de mare, si de albastra...
Si tot atunci, te intrebi, oare, oare sa ma arunc in ea? Si sa patrund in aduncul ei?
Pe cind altii se ineaca pur si simplu,impotriva vointei lor.
Iar eu, na*" m-am gasit voluntar"sa plec asa dintro data...
Si se gindi,si se gindi,dar apoi, se intoarse innapoi. Pasia incet, dar cu ginduri grabite.
Dorea ca de data asta, sa observe orice amanunte!
Caci nici el si nici nimeni, nu a avut curajul pina acum, sa recunoasca,
ca tot ce-i scris sus, sunt niste prostii de cuvinte!!!!!!!!

вторник, 25 января 2011 г.

?


eu merg pe drum,
iar uneori, poate
mai si alerg
sa vad si ce si cum
si daca oameni
sunt pe drum
dar nus
in jur:
copaci
cladiri
masini, inventii
zbucium
etc...
dar unde-s ei, si ele?
cum poate lumea?
unde e simplitatea?
Vietii mele?

***


Ca si simple voci
zburam in sus
Apoi ne auzim
Asemeni unui ecou
Ce se izbeste de pereti
Si vine innapoi.
De parca n-ar veni la noi.
Sa auzim cum cinta!

24 de ore*


24 de ore,
nu-mi ajung sa fiu eu.
sa trag aer in piept,
si sa stiu ca traiesc.
24 de ore,
pe care le am
nu-mi ajung sa iubesc,
si sa ma rog la Cel de sus
24 de ore,
n-au bani de un cias,
nici de mina, nici de perete,
au falimentat tot timpul,s-a ars!
24 de ore,
sunt si nu sunt
Pierduta zi
Din mine, si din azi

четверг, 4 ноября 2010 г.

Zapada!

Era o iarna friguroasa, as putea spune ca cea mai friguroasa din ultimii ani.
Imi luasem paltonul, manusile, caciula, si-mi incaltasem bocanii cei vechi, defapt, singurii bocani.
In casa, aceeasi atmosfera de singuratate, imi era sila sa mai pun un lemn pe foc, sau sa aprind o foaie cu un chibrit.
Indiferenta m-a coplesit, si ce-i drept nu am pentru cine sa mai incalzesc soba, ca acum doi ani.
Cind eram in sinul familiei, la oras, cu scumpa sotie Sorina, si cu copiii: Ana si Liviu.
Totul parca era pina mai ieri: visuri, impliniri, familia, serviuciu de proful de romana.
Care scria, si ce scria, numai el stia.
Unde e acest om? S-a pierdut!
S-a pierdut de cind i s-a necajit norocul,
Atnci, cu doi ani in urma, cind trebuiau sa plece de Craciu la bunici, iar el s-a suit beat la volan.
Si....
Si era gheata pe drum, viteza la coplesit ca pe un nebun, parca ii era incelstat piciorul, si nu putea apasa frina.
Si...
Si s-a izbucnit un accident, mama si copiii au murit.
Iar Nick, Nick John, a supravetuit.
Nu stie nici acum, cum? de ce? de ce ei au murit, si nu el.
Atitea intrebari, ii erau masurate cu atentie zi si noapte.
Singurul lucru ramas d ela ei, a fost constiinta, ce-l chinuia mereu.
Nu putea dormi, nici nu dormea.De cind a iesit din spital, isi tot zice ca gata, pina aici mi-a fost.
A inceput sa bea, si s abea, iar durerea i se scrugea prin vene, d eparca nu era singe , ci bautura ce-o bause pin acum
Vizita jocuri de noroc,seara cu prietenii, a cistigat citeva ori, insa de mai mult eori pierdea
Trebuia sa se opriasca, dar, n-avea pentru ce.
Isi pierduse apartamentul, masina, si mintea.
Nu mai avea und etrai, cu datorii, suferinta, alcool, si s-a apucat si de fumat, 35 de ani n-a fumat, si acum na".
A hotarit sa plece, n-avea unde, asaca si-a luat refugiul in casa parintilor din sat, care murisera acum un an.
In plus se construise in sat o noua scoala, si probabil e nevoie d eprofesori.
Avea totul planuit, pina la ultimu detaliu, si a plecat.
Acum, iata-l, se staruie sa nu incurce pe nimeni, traieste liber in casa parintilor, limitat d eorice, serviciu, la magazin si acasa.
Se staruie sa nu-si mai chinuie mintea cu destinul ce deja nu-i.
Am deschis usa, scirtiindu-se incet, si am plecat sa ma plimb.
Afara, luna pe cer era plina, si mai galbena ca ieri.
Crengile copacilor se loveau una de ala, formau melodii de hard rock.
Zgomotul naturii parca ma linistea, adierea vintului, atit de rece, atit de aproape, la fel ca dragostea mea pentru Sorina si copiii mei.
Doar, iubirea e ca adierea vintului, nu o vezi dar o simti.Eu o simteam rece.
Nasul imi inghetase, iar virfurile degetelor abia de le simteam, in jur: ideea de pustietate.
Satul, dupa dial, iar eu, ala singuraticul, care merge prin zapada pina la genunchi: inghetat, ud, ma duceau picioare undeva.
Dar nu stiam unde.
Nick, merse cit merse, si cazuse in zapada, ca un betiv care-si pierduse echilirul, el insa fost betiv.
Se imbatase de aria durerii, a constiintei, si golitatii in suflet.
Ninse, si ninse, noapte fu elegant de frumoasa, ca o rochie alba de mireasa, ia rpestea ea fulgi diferiti.
In aceasta seara, Alina, vecina lui Nick, se duce la magazin dupa piine.
Mergind repede prin zapada, sa no cuprinda gerul din jur, zarise in zapada, un trup al unui om.
Mai intii se speriase, dar apoi, se gindi ca poate are nevoie de ajuto.
Cind il intoarse, il recunoscu, era Nick, vecinul ei.
La luat ea si il dus ela el acasa,deschise usa casei, il pusese pe pat. facu Alinuta focu, curat princasa, il inveli bine pe Nick, ii facu niste compresuri,
pina ce il facu bine, si ii las ape tomba un bilet., apoi plecase.
Dimineata, soarele batea in geam, parca se mai inviora ziua, Nick facuse ochi.
Se trezi intr-un paturc caldut, in casa fiind curat, in jur mai predomina inca caldura de ieri.
Nu intelegea ce se intimpla, pe tumba insa observa un bilet, unde scria:
"Buna dimineata, Nick te-am gasit ieri nopate inghetat in zapad, apoi te-am adus acasa,
si te-am dat un mic ajutor,te rog nu te mai plimba noapte prin zapada, t epoate amagi.
Cu drag, vecina ALinuta."
Nick, se limpezi, parca se trezi cu o pofta mare de viata, se pregati pentru ore, se imbraca frumos,si s eporni spre scoala.
In minte, ii era Alinuta,acum intelese ca totusi ar epentru ce trai, pentru el, pentru
constiinta pe care i-a lasat-o familia lui, pentru dornita de a fi fericit, oarecum.
Acum stia ca dupa acest Tot ce-l inconjoara, exista inceperea unui alt TOT.
Drumul spre scoala , nu era nici mai mult, nici mai putin un drum plin de noi versiuni ale vietii, plin de
placeri, de idei noi, de dorinat renasterii.
Si, desigur, un drum fastuos, plin de un decor iluminat de iarna, acest peisaj euforic
si ineinsemnat, trezi in el, un nou inceput, un nou el.
Intrase in clasa, plin de elan, insufletit, parca focul ce ardea eri in soba, acum ardea in sufletul lui.
Inima de ghiata, se dezghetase.
Gata pentru ore, cu dispozitie, isi incepu lectia, avea cu cl 6-a.
-Copii, tema subiectului de azi, este: Comple...
in clase se facuse galagie iar profu nu terminase vorba,,,ii linisti apoi continua:
Deci, complementul circumstantial de ti...
si BANG!!!!!
unul din elevi arunca cu un cocolas pe tabla unde scria profu tema.
Nick, se apleca si luase cocolasu de jos, si il desfacu, pe el scria:
"RATATULE"
Nick s eenrvase si a inceput ai intreba cu voce tare:
-Cine a aruncat????Spunetimi acum, sau va las repetenti 2 ani de zile??!!
Se enerva, si batutese cu pumnul in masa.
-Spuneti, neghiobilor, cine a fost...?????cine e magaru????
Cristina, cea mai buna eleva din clasa, se ridica si zise:
-Eu, eu, domunele profesor.Eu am aruncat.Scuzati-ma va r...
-Taci! I-a loc!
Vedetzi neghiobilor, de ce tocmai ea, Cristina, sa-si eie frica in dinti si sa il apere pe Gheorghe, magarul din ultima banca???AAA???
-Spune Ghita? Tu stii ce inseamna cuvintul ratat?
Ratat e atunci cin ti s-a terminat viata, si nu ai pe constiinta, durere si suferinta,
atunci cind nu mai stii ce sa faci pe unde s-o apuci.
Situatia deveni destul de banala.
-Auzi Ghita, ramii repetent.
Repetent pe viata!!!!!
Nick se pierdu printre pici, picii de seama copiilor lui, probabilc ca Ana si Liviu tot RATAT il cre.
Isi lua servieta, trinti usa pe cealalta parte, si pleca
Gustul de viata, din nou pieri.Totul revenise la ce a fost,
mai bine zis la ce nu a fost.
Trecusera deja un an si jumatate, domnul belfer singuraticul si ratatul, nu mai suporta
sitiatia,isi lua inima in dinti, scrise testament.
Cica tot ce avea el sa ii ramina Alinutei.
Iar el plecase in noapte, si s epierdu in zapada.Acum, e cu familia lu, ca o data de mult.